Conform acțiunii inițiate în instanță de către D.C., conferențiar în cadrul Facultății de Filosofie a Universității „A.I. Cuza”, conflictul cu R.U. a pornit de la un concurs organizat în 2018 de instituția de învățământ pentru ocuparea unui post de cercetător științific III. D.C. era membru în comisia de examinare, la concurs înscriindu-se și R.U. Nota finală a acestuia, de 7,72, menținută și după contestație, a fost insuficientă pentru câștigarea postului. R.U. a încercat ulterior să afle ce notă a primit de la fiecare membru al comisiei și s-a plâns de respingerea sa, pentru care îl învinovățea și pe D.C.
După câțiva ani, a fost scos la concurs un post de lector universitar, pentru care au candidat amândoi. Postul a fost adjudecat de D.C., în timp ce R.U. a fost respins, întrucât nu întrunea condițiile de participare. Din nou, R.U. s-a plâns că în spatele respingerii sale s-ar fi aflat D.C.
„Țârcovnic creștin corupt”
Situația s-a agravat în 2024, când cei doi au participat la concursul pentru ocuparea unui post de conferențiar. R.U. a fost din nou respins, tot pentru neîntrunirea condițiilor de participare. În schimb, D.C. a ajuns conferențiar. Faptul a provocat răbufnirea lui R.U., care a trimis colegilor din Departamentul de Filosofie, dar și conducerii facultății, mesaje prin care îl acuza pe D.C. că ar fi un „țârcovnic creștin corupt” sau că ar fi fraudat examenul din 2018 și spunând că nu era de acord ca D.C. „să le predea copiilor noștri Creștinism, etică și integritate academică”. R.U. a făcut ulterior publice mesaje denigratoare și pe conturile sale de Facebook și YouTube: „Spune mă la studenţi cum ai ajuns tu lector și după conferenţiar, şi nu mai şterge tu comentariile mele. Că m-am săturat de stalinismul în stare pură pe care îl faci tu cu #### si ####. Cum îți permiți mă să ieși public și să dai lecţii? M-ai îmbolnăvit, mi-ai furat viața și munca de 15 ani, m-ai lăsat și fără asigurare medicală și fără serviciu. Și după vii să predai tu, mă nenorocitule, etică și integritate academică?! Și creştinism? Tu mă? Povesteşte măi cum trei incompetenţi plătiți cu miliarde ați venit și ați furat cu nesimţire viața unui student necăjit, fără bani. Fiindcă nu am avut bani să îți dau ție, lui ####, #### și fariseului de #### șpagă”.
D.C. s-a plâns Tribunalului că din cauza acțiunilor desfășurate de R.U. se lovește de o atitudine rezervată din partea colegilor, nemaifiind numit în diversele comisii de specialitate și evitându-se colaborarea profesională cu el. Celelalte cadre didactice, ca și studenții, nu puteau ști dacă acuzele aduse de R.U. nu erau cumva îndreptățite.
Prin plângerea sa, D.C. a cerut instanței ca R.U. să fie obligat la plata unei sume de un leu ca daune morale, la publicarea sentinței pe prima pagină a site-ului Facultății de Filosofie timp de trei zile consecutive, la retragerea postărilor referitoare la el de pe platformele de socializare, ca și la publicarea pe contul său de Facebook și în Ziarul de Iași a unui text în care să-și ceară scuze: „Acuzaţiile de corupţie, furt, fraudă, incompatibilitate cu funcţia pe care o ocupă, lipsă de profesionalism, incompetenţă, primire de foloase necuvenite aduse dlui ####, cadru didactic titular al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice din Iași, în ultimiii ani sunt în totalitate nefondate şi prin urmare retractez toate aceste acuze făcute cu rea-voinţă şi motivate de ură. În realitate, domnul profesor #### nu s-a făcut niciodată vinovat de astfel de fapte de care l-am acuzat pe nedrept. În concluzie, regret sincer fomularea acestor acuze şi implicit neplăcerile personale şi profesionale pe care le-am săvârşit cu rea-voinţă împotriva domnului #### în decursul ultimilor ani”.
El nu era obligat să știe dacă afirmațiile făcute erau false
De cealaltă parte, în întâmpinarea depusă la dosar, R.U. a afirmat că buna-credință se prezumă, iar D.C. ar fi trebuit să demonstreze contrariul. El nu era obligat să știe dacă afirmațiile făcute erau false, câtă vreme le făcuse cu bună-credință. Dimpotrivă, D.C. ar fi trebuit să demonstreze reaua sa credință. El unul știa că afirmațiile sunt corecte, în baza discuției cu al membru al comisiei din 2018, din care rezulta clar că examenul fusese fraudat cu acordul tacit al membrilor comisiei și că D.C. și-ar fi recunoscut în mod expres vina pentru neluarea niciunei măsuri. El a invocat și impactul redus pe care îl avuseseră afirmațiile sale, făcute într-un cerc relativ restrâns de oameni care îl cunoșteau personal pe D.C. De asemenea, filmul de pe YouTube la care se făcea referire în plângere avusese doar 52 de vizualizări. R.U. s-a declarat contrariat că D.C. îl dăduse în judecată după ce i-ar fi distrus parcursul profesional, fiind co-autor sau complice la fraudarea concursului.
Conform Codului Civil, „buna credință se prezumă până la proba contrară”, după cum afirma R.U. În articolul imediat următor însă, același cod condamnă abuzul de drept, afirmând că „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”. Adică, în esență, ce afirma D.C.
Magistrații Tribunalului nu au mai avut însă nevoie să analizeze dosarul pe fond. Între cei doi adversari a fost încheiat un acord de mediere, care a fost înaintat instanței. Conform acestuia, R.U. achitase suma de un leu, daunele simbolice pretinse de D.C. Postările de pe rețelele de socializare, considerate denigratoare, fuseseră șterse. D.C. nu mai insista asupra scuzelor publice, iar R.U. declara că se abține pe viitor de la formularea oricăror acuzații neîntemeiate la adresa lui D.C.
Acordurile de mediere sunt permise de lege pentru reglementarea unor diferente de natură civilă. În aceste cazuri, instanța are doar rolul de a verifica dacă nu sunt încălcate normele de ordine publică și bunele moravuri. Ca urmare, magistrații Tribunalului au încuviințat acordul, iar conflictul dintre cei doi a fost declarat stins. Hotărârea nu este încă definitivă, ea fiind supusă recursului timp de 30 de zile.