După cei 6 ani de facultate, absolvenții susțin examenul de intrare în rezidențiat și aleg specialitatea. Rezidențiatul durează între 3 și 7 ani, în funcție de specializare. La final, medicii susțin examenul de specialist.
În România, 12 centre universitare organizează rezidențiat: București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Craiova, Târgu Mureș, Arad, Brașov, Constanța, Oradea, Sibiu și Galați.
Problema apare la finalul formării: sistemul public nu are suficiente posturi scoase la concurs pentru a absorbi noua generație de specialiști.
Situația pe centre universitare
-București: În cel mai mare centru universitar, din 1.677 de rezidenți, doar 208 au făcut rezidențiat pe post. Aproape 1.500 de medici specialiști își caută loc de muncă.
În specialități importante, situația este dramatică.
Chirurgie generală: 40 de rezidenți, niciunul pe post
Gastroenterologie: 33 rezidenți, 1 singur post (în afara Capitalei)
Ortopedie, Psihiatrie, Reumatologie, Urologie – câte un singur post
Excepții relative: Boli infecțioase și Oncologie, unde numărul de posturi este mai ridicat.
Un exemplu este Spitalul Sf. Pantelimon, printre puținele unități care au scos posturi în ultimii ani în specialitatea ATI.
– Timișoara: la Chirurgie generală, Oncologie, Obstetrică-Ginecologie, Neonatologie sau Oftalmologie nu există rezidenți pe post.
– Iași – Oncologie, Reumatologie și Urologie nu există niciun post pentru noii specialiști. La Cardiologie, doar doi rezidenți au post, ambii în mediul universitar.
Orașe unde nu există niciun post
La Arad, niciunul dintre cei 28 de rezidenți deveniți specialiști nu are post. Situații similare apar în Oradea, Sibiu, Târgu Mureș, Constanța sau Galați, în multiple specialități. La Sibiu, de exemplu, din 161 de absolvenți de Medicină, doar 6 au făcut rezidențiat pe post,
Ce variante au medicii fără post
-Așteptarea organizării unui concurs (care poate dura luni sau ani)
-Angajarea în sistemul privat
-Plecarea în străinătate
Propunere: revenirea la rezidențiatul pe post
Actuala legislație obligă statul să scoată la rezidențiat un număr de locuri cel puțin egal cu numărul absolvenților de Medicină, deoarece aceștia nu au drept de liberă practică la finalul facultății.
Viorel Scripcariu, rectorul Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa, propune, potrivit HotNews:
-revenirea la rezidențiatul exclusiv pe post, pentru corelarea cu nevoile reale ale sistemului;
-limitarea numărului de rezidenți, având în vedere costurile formării.
Modelul „rezidențiatului pe post”, aplicat înainte de 1990, ar putea regla distribuția medicilor și ar reduce exodul specialiștilor.
Dr. Dragoș Popescu: Unii fac voluntariat pentru a avea dreptul să practice medicina
Dr. Dragoș Popescu, medic primar obstetrică-giencologie, directorul medical al Spitalului Județean Sibiu și șef de lucrări la Facultatea de Medicină a Universității “Lucian Braga”, din Sibiu, a declarat, pentru sibiu100.ro, că pentru tinerii medici, o problemă suplimentară o constituie și obținerea autorizației de liberă practică de la Colegiul Medicilor. “Pentru a avea drept de liberă practică este necesar un contract de muncă sau colaborare. Unii medici ajung să încheie contracte de voluntariat, doar pentru a putea practica legal medicina”.
Rezidenții care refuză posturile repartizate dau spitalele în judecată
Însă, potrivit dr. Dragoș Popescu, există și situații în care rezidenții refuză să meargă la posturile repartizate. “După finalizarea rezidențiatului, există medici care, dacă primesc posturi în zone defavorizate sau spitale mici, situația se mută în instanță. Ei aleg să dea în judecată unitățile medicale și, de obicei, câștigă pocesele, pe baza Legii muncii, care nu permite îngrădirea dreptului de a lucra în altă parte. Statul a încercat să îi oblige pe rezidenți să rămână în anumite unități medicale, prin contracte specifice, dar fără succes din punct de vedere legal”, explică directorul medical al Spitalului Județean Sibiu.
“Piața muncii în UE este liberă, deci nu îi poți lega de glie pe rezidenți”
Deși rezidențiatul este considerat o formă de învățare, rezidentul este un angajat cu carte de muncă, prestează muncă reală în spital și primește un salariu. Însă, potrivit dr. Dragoș Popescu, “adesea, rezidenții efectuează gărzi neplătite, ceeaa ce este considerat o formă de „sponsorizare” a statului de către medic. Pe de altă parte, statul nu le decontează rezidenților echipamentele, cărțile, cursurile sau congresele; toate acestea sunt plătite din banii proprii ai medicului. Consider că rezidenții nu pot fi opriți să plece să lucreze în străinătate, deoarece piața muncii în Uniunea Europeană este liberă și nu îi poți lega de glie. În România, după finalizarea studiilor, mulți rezidenți se îndreaptă către sectorul privat, în funcție de specialitate (de exemplu cardiologie, dermatologie, ginecologie), deoarece chirurgia este mai greu de practicat în sistemul privat. Numărul de posturi scoase la concurs de stat este limitat, ceea ce forțează rezidenții să aleagă fie migrația, fie sistemul privat”, a declarat, pentru sibiu100.ro, dr. Popescu Dragoș, medic primar obstetrică-ginecologie, director medical al Spitalului Județean Sibiu și șef de lucrări la Facultatea de Medicimă a Universității “Lucian Blaga”, din Sibiu.
Criza medicilor fără post, o problemă structurală
România produce anual mii de medici specialiști, dar sistemul public nu are capacitatea administrativă și bugetară de a-i integra.
Fără o reformă a rezidențiatului și o corelare reală între formare și necesarul din spitale, criza medicilor fără post riscă să devină o problemă structurală, cu impact direct asupra pacienților și asupra viitorului sistemului sanitar românesc.