Catisma 20 este ultima împărțire a Psaltirii și cuprinde Psalmii 143-150. Ea marchează finalul citirii Psaltirii în cadrul cultului bisericesc și este considerată o culme a rugăciunii, deoarece îmbină cererea de ajutor, recunoașterea slăbiciunii omenești, mărturisirea milei lui Dumnezeu și chemarea la laudă. Aceasta este utilizată ca temelie a pocăinei, fiind foarte intens citită în perioadele de post, în special în Postul Mare.
Catisma 20 din Psaltire este recunoscută drept o rugăciune de seară care aduce pece și liniște minții înainte de culcare. Acești psalmi sunt citiți în special în cadrul slujbelor, dar și în rugăciunea personală, fiind apreciați pentru profunzimea lor. În prima parte, accentul cade pe nevoia de izbăvire și pe fragilitatea vieții omului, iar în partea finală domină lauda adusă lui Dumnezeu de întreaga creație.
Despre ce este vorba în Catisma 20
În Psalmul 143, Dumnezeu este cel numit sprijinși izbăvitor și vorbește despre cât de trecătoare este viața omului. Mesajul este unul profund, prin care omul este limitat, iar puterea și salvarea vin doar de la Dumnezeu. Acest psalm este scris pentru momente de mari încercări spirituale sau fizice, abordând nevoia de protecție divină, izbăvire de vrăjmași și călăuzire.
„3. Doamne, ce este omul ca Te-ai facut cunoscut lui, sau fiul omului ca-l socotesti pe el? 4. Omul cu desertaciunea se aseamana; zilele lui ca umbra trec”, se menționează în Catisma 20 din Psalire.
Aceste versete arată clar fragilitatea existenței umane și dependența totală pe care o are omul față de Dumnezeu. În același psalm este subliniată diferența dintre bunăstarea materială și adevărata binecuvântare.
„15. Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau”, se relatează în Catisma 20.
În acest sens, Catisma 20 transmite ideea că adevărata fericire nu stă în avere sau liniște socială, ci în relația pe care fiecare om o are cu Dumnezeu. Psalmul 143 este unul despre pocăință, smerenie în fața lui Dumnezeu și cerere de îndurare, fiin citit de cele mai multe ori pentru depășirea dificultăților și împăcare.
Psalmii 144 și 150 exprimă mila Domnului și chemarea finală la laudă
În Psalmul 144 este evidențiată bunătateași apropierea lui Dumnezeu față de cei care Îl cheamă cu credință. Textul vorbește despre un Dumnezeu milostiv, îndelung-răbdător și drept, care are grijă de fiecare în parte. Psalmul abordează teme precum recunoașterea puterii divine în victorii militare, fragilitatea vieții umane, cererea de eliberare de vrăjmași și dorința de prosperitate și pace pentru popor.
„18. Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El, de toti cel ce-L cheama pe El intru adevar”, este menționat în Catisma 20.
Acest pasaj arată că rugăciunea sinceră nu rămâne fără răspuns, iar Dumnezeu este aproape de cei care Îl caută cu inimă curată.
Finalul Catismei 20 coincide cu finalul Psaltirii, prin Psalmul 150, care este o chemare directă la laudă. În acesta sunt amintite instrumente muzicale și bucuria exprimată prin cântare.
„6. Toata suflarea sa laude pe Domnul”, este relatat într-un alt pasaj din catisma 20.
Prin aceste cuvinte se încheie Psaltirea, iar Catisma 20 devine o sinteză a întregii cărți, mai exact omul cere ajutor, își recunoaște slăbiciunea, primește nădejde și, în final, aduce laudă lui Dumnezeu.
Sursa: https://www.bzi.ro/catisma-20-iata-ce-contine-ultima-parte-a-psaltirii-5470611