Cum se măsoară recesiunea în România
Indicatorul principal este PIB-ul real trimestrial. Institutul Național de Statistică (INS) publică datele de PIB trimestrial. Recesiunea tehnică apare când PIB-ul scade două trimestre la rând față de trimestrul imediat anterior (de exemplu, scădere în trimestrul al treilea față de al doilea și în al doilea față de primul).
Definiția este aliniată practicii internaționale (UE, FMI), în care PIB-ul real este indicatorul central pentru identificarea recesiunilor.
Cum resimte o familie recesiunea tehnică
O familie „simte” de obicei o recesiune tehnică nu prin titlurile din PIB, ci prin creșterea mai lentă a veniturilor, prețuri mai mari și un sentiment de securitate mai fragil.
Venituri, locuri de muncă și ore de lucru
Unul sau ambii adulți se pot trezi cu salarii înghețate, bonusuri mai mici, reduceri salariale variabile sau mai puține ore suplimentare, chiar dacă își păstrează locurile de muncă. Venitul disponibil real poate stagna sau scădea atunci când salariile sunt în urma inflației.
Unele familii se confruntă cu șomaj sau subocuparea (cu jumătate de normă în loc de normă întreagă), ceea ce afectează venitul total al gospodăriilor și obligă la reduceri rapide ale cheltuielilor.
Costul vieții și datorii
Prețurile mai mari la alimente, energie, chirie și credite ipotecare comprimă bugetele; familiile pot reduce economiile sau își pot mări datoriile pentru a menține nivelul de trai, apoi sunt obligate să reducă ulterior cheltuielile.
Creșterea ratelor dobânzilor și standardele de credit mai stricte îngreunează sau fac mai scumpă refinanțarea împrumuturilor, obținerea unui credit ipotecar sau a unui credit de consum, amplificând stresul pentru gospodăriile îndatorate.
Consumul și ajustările zilnice
De obicei, familiile reduc mai întâi cheltuielile „discreționare”: ieșirile în oraș, vacanțele, achizițiile mari (mașini, electrocasnice), hobby-urile și activitățile extracurriculare ale copiilor.
Acestea pot face compromisuri în ceea ce privește calitatea (supermarketuri, mărci, servicii mai ieftine) și pot amâna deciziile majore din viață, cum ar fi mutarea, nașterea unui alt copil sau înființarea unei afaceri.
Stresul psihologic și dinamica familială
Presiunea economică (îngrijorarea cu privire la facturi, restanțe, siguranța locului de muncă) crește anxietatea, simptomele depresive și conflictele în cadrul cuplului și poate reduce disponibilitatea emoțională a părinților pentru copii.
Copiii resimt indirect recesiunea: mai multă tensiune acasă, mai puține activități sau călătorii plătite și, uneori, stigmatizare dacă părinții își pierd locul de muncă sau familia trebuie să se mute sau să-și micșoreze numărul de angajați.
Într-o recesiune ușoară, „tehnică”, aceste efecte pot fi subtile: nu există concedieri în masă, ci o scădere lentă a veniturilor reale, cheltuieli mai prudente și un sentiment omniprezent că banii sunt mai puțini, iar viitorul este mai puțin previzibil.
Diferența dintre recesiune și depresiune economică
„Recesiune tehnică” în discursul public românesc înseamnă strict cele două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, fără a ține cont direct de alți indicatori precum ocuparea forței de muncă sau venitul populației.
O evaluare economică mai amplă ia în calcul și venitul real al populației, ocuparea/somajul, producția industrială, vânzările cu amănuntul și angro, pentru a judeca cât de severă și răspândită este contracția.
Pe scurt, recesiunea este o scădere „normală” (deși dureroasă) din ciclul economic, iar depresiunea este o variantă mult mai severă și mult mai rară a acestei scăderi.
Recesiunea este, în practică, o perioadă de declin economic care durează cel puțin câteva luni. Ele fac parte din ciclul economic: apar relativ des, sunt neplăcute, dar de obicei limitate ca durată și magnitudine.
Depresiunea economică este o recesiune extrem de severă și prelungită. Este descrisă, de regulă, ca o perioadă în care PIB‑ul scade cu peste 10% sau în care recesiunea se prelungește 2–3 ani sau mai mult.
Este însoțită de creșteri „neobișnuit de” mari ale șomajului, prăbușiri ale producției și investițiilor, numeroase falimente, restrângerea creditului, comerț mult redus, deflație sau episoade de inflație foarte ridicată și volatilitate puternică a cursului de schimb.
Pe scurt, recesiunea e ca o răceală a economiei, trece în timp; depresiunea e o boală gravă și de durată, cu prăbușiri ale producției și șomaj masiv.
Cum se iese dintr-o recesiune
O economie iese dintr-o recesiune atunci când activitatea începe din nou să crească: PIB‑ul real revine pe plus, producția și ocuparea mai întâi se stabilizează și apoi urcă, iar încrederea consumatorilor și a firmelor se îmbunătățește. Vorbim despre o creștere a economiei care să se mențină, nu despre un „salt” izolat.
Pe lângă PIB, economiștii se uită dacă se opresc și inversările negative la nivel de ocupare (șomajul se stabilizează sau scade), producție industrială și comerț.
Rolul politicilor economice: În practică, ieșirea din recesiune este adesea accelerată de politici publice mai „expansioniste”.
Politica monetară: banca centrală reduce dobânzile sau oferă lichiditate mai ieftină, pentru a stimula creditarea și investițiile.
Politica fiscală: guvernul crește cheltuielile (de exemplu în investiții publice) sau reduce anumite impozite, lăsând mai mulți bani în economie.
Cazuri recente de recesiuni tehnice din UE
Mai multe economii ale UE au intrat în recesiune tehnică în ultimii doi ani, de obicei cu scăderi foarte mici ale PIB-ului de la trimestru la trimestru.
PIB-ul zonei euro a scăzut cu 0,1% în trimestrul 4 din 2022 și din nou cu 0,1% în trimestrul 1 din 2023, ceea ce înseamnă că blocul monetar în ansamblu a îndeplinit definiția standard a unei recesiuni tehnice (două trimestre consecutive de contracție).
Germania a înregistrat scăderi trimestriale consecutive ale PIB-ului în timpul iernii 2022-2023, producția scăzând cu 0,4% în trimestrul 4 din 2022 și cu 0,1% în trimestrul 1 din 2023; această perioadă este descrisă în mod obișnuit ca o recesiune tehnică determinată de prețurile ridicate la energie, cererea externă slabă și condițiile financiare restrictive.
Economia germană a rămas apoi în general stagnantă în perioada 2023-2024, cu o altă contracție în trimestrul 4 din 2023 și o slăbiciune așteptată la începutul anului 2024.
Alte cazuri din UE în aceeași perioadă
În cadrul acelei recesiuni de iarnă din zona euro, PIB-ul trimestrial a scăzut și în țări precum Irlanda, Grecia, Lituania, Malta și Olanda, contribuind la recesiunea tehnică a blocului comunitar, deși nu toate au avut individual două trimestre negative consecutive.
Previziunile Comisiei Europene de la sfârșitul anului 2022 anticipau deja că „majoritatea statelor membre” se vor confrunta cu o recesiune tehnică în iarna 2022-2023, creșterea revenind abia din primăvară, pe măsură ce șocul energetic și inflația s-au atenuat.
Aceste măsuri susțin cererea agregată: consum, investiții și exporturi, ceea ce ajută firmele să producă mai mult și să reangajeze forță de muncă.
Mecanismele „interne” ale relansării
Chiar și fără politici foarte agresive, există câteva mecanisme prin care economia tinde să își revină:
Semne practice că „am ieșit” din recesiune
În termeni simpli, îți dai seama că economia a ieșit din recesiune când: